duminică, 27 martie 2016

Cata ceata de gimneata


Cred ca toti cei carora le place sa pozeze natura iubesc ceata.
Ei, de o asa dimineata frumoasa am avut eu parte ieri.M-am trezit destul de devreme dupa un somn de 4-5 ore, cred ca m-am trezit mai obosit decat m-am pus sa dorm.
Mi-am aruncat un ochi pe geam si ... n-am vazut nici macar casa vecinilor.Mi-am zis eu ca "acum e de mine", trebuie sa profit de asta, zis si facut.
Mi-am luat repede nadragii pe mine, rupturile de bocanci si neuitandu-ma daca geanta foto e completa am demarat catre Saarschleife, ma gandeam ca acolo e frumos daca prind ceata.Saarschleife e asta, poza nu e facuta ieri :



Bineinteles ca in masina m-am mai trezit si mi-a venit gandul bun ca la ora aia soarele era prea puternic ca sa ma incante, asa ca m-am oprit in padure, de trepied nu am avut nevoie pentru ca lumina era foarte buna, chiar si cu ceata aia deasa.
Am coborat din masina si am inceput sa "trag"  in toate partile .









Dupa ce am epuizat "munitia" alocata acelei zone am luat-o in goana catre celalalt punct unde m-am intalnit tot cu ... ceata .
Aici parca a fost mai blanda, ne-am inteles mai bine...













In drum catre casa am zis sa-mi incerc norocul la baltoaca de la marginea satului, am dat de-o pereche de rate care sigur nu avea ganduri curate, incercau sa se inece, cand el, cand ea...am prins faza cand ea si-a acoperit ochii ca sa nu vada tragedia.Nici eu nu am vazut-o, intotdeauna ieseau la suprafata... :)









Ultima oprire am facut-o la "cuibul vulturului fara frica" care de data asta a zburat atat de tare c-a ramas in urma lui ceva alb, ceva care aduce a pasare...





Doua ore faine petrecute in inima naturii pe care o iubesc atat de mult ...